ID.

“Adevarul e ca era geniala ; felul in care dispareau toate din jurul ei cand incepea sa cante, felul in care isi musca buzele si se incrunta cand nu reusea sa ajunga cu degetul la o coarda sau cand sunetul nu era clar, asa ca trebuia sa il repete pana era multumita, felul in care exersa pana ii sangerau degetele. Felul in care ma privea, ca si cum ar fi vrut sa stie totul despre mine, fiindca era singura capabila sa inteleaga. Felul in care plangea si tipa la mine, ca apoi sa fie in stare sa-mi vorbeasca asa cum i-ar fi vorbit unui prieten bun.”